The summer

Incredibil bai nene ce ti-e si cu vara asta! Sunt multi oameni greu de satisfacut, daca e vara si sunt vreo 30 de grade afara, dom'le prea cald dom'le ! daca e iarna si sunt 2-3 grade cu plus afara, vai dom'le inghetam in apartamente de frig...mai oamenii buni, dar pe vremea lu' Ceasca, cand era cancer in casa si nu numai, si dormea lumea imbracata cu sube si cu 30 de paturi cum era?! atunci o fi fost bine?! Nu vreau sa generalizez pentru ca mai sunt si oameni multumiti de vremea de afara...


Pentru mine fiecare zi e un prilej de bucurie...si doar pentru ca e vara afara...cu cat e mai cald afara...cu atat mai bine >:)
Daca ar fi vara in fiecare zi...eh, ce bine ar fi 8->



Piesa de final nu putea fi decat in ton cu acest articol si anume...

Parfumul trecutului meu

E ora 2 a.m fix! se zice ca daca te uiti la fix te iubeste cineva (cine?!). Am aterizat acasa si incep sa ma gandesc ca da, ma iubeste ceva, nu cineva!

In lungile mele deplasari de ieri am realizat multe, am realizat ca iubesc "trecutul-prezent" si ca fara el nu as fi ceea ce sunt azi. Dar sa revin totusi la ce spuneam mai sus, si anume la acel ceva care ma iubeste...

Am putut sa ma plimb aiurea dupa ce am terminat ce aveam de facut...si am ajuns in centru...mai exact unde mi-a ramas inima. De ce spun asta?! Pentru ca nu de mult, am locuit pe o straduta foarte circulata si aglomerata in ultima vreme, o straduta din centru.

Din coincidenta (sau poate nu) am ajuns pe aceea straduta. Era seara si cu toate ca a trecut timpul teiului inca mai simteam mireasma sa. In capul strazii m-am intalnit cu niste prieteni din copilarie si am decis sa stam de vorba si sa mergem la o cafenea.

Nu am mers mult si am ajuns in fata unei curti care avea numarul 31, numar foarte cunoscut mie. Atunci nu am mai fost atenta la ce spuneau acei prieteni cu care m-am intalnit...ajunsesem intr-o alta lume. Imediat dupa ce am trecut de aceea poarta am vazut "insemnarile" mele cu markerul de pe zidul principal...si in acel moment am inceput sa imi retraiesc viata. Exact langa zidul casei ma vedeam pe mine, masurandu'ma sa vad cu cat m-am mai inaltat, ma vedeam cazand de pe trotineta mea, ma vadeam jucand sotronu' cu prietenii de pe strada mea, ma vedeam alergand prin zapada si jucandu-ma cu primul meu caine.

Prietenii cu care m-am intalnit au ocupat locuri la o masa in curte, dar eu am vrut sa continui sa imi "vizitez" viata si am decis sa intru in casa. Treceam incet, pipaind zidurile, ferestrele si pe masura ce inaintam imi vedeam viata cum a decurs pana in acest moment. Ajunsesem unde fusese candva camera mea...camera mea unde am invatat prima poezie, unde am creat primul martisor pentru mama, unde am mancat prima mea ciocolata, unde repetam ce invatam la dansuri, unde repetam si cantam ce invatasem la canto, unde mi-am ascuns animalutele, unde mi-am adus primii prieteni, unde am facut in fiecare an bradul de Craciun, unde am primit primul cadou, unde am scris prima poveste si prima poezie de dragoste, unde am iubit plans si ras pentru prima data, unde m-am sarutat prima data, unde am zis primul te iubesc...

Am revenit la prietenii mei si le-am spus ca trebuie sa plec... . Cand sa ies pe usa m-am intalnit cu o persoana pe care nu ma asteptam sa o intalnesc prea curand, persoana care mi-a "smuls" primul te iubesc. Am plecat discutand despre planurile si ideile de atunci, dar nu am mers decat 5 minute dupa care fiecare a revenit la viata sa.

Cum se duc amintirile si cum se transforma ele cu timpul...e uimitor! tot ce e legat de "viata" mea...acum e doar o cafeanea.

In concluzie pot spune ca sper ca ma iubeste "trecutul-prezent", ca sper ca ma iubeste 'ceva', 'ceva' caruia i-am gresit foarte mult, mai mult decat ar putea fi vreodata iertat, 'ceva' care m-a ascultat si m-a sfatuit, 'ceva' ce nu voi uita vreodata... .